Condensatoare

                                                                        Condesatorul
Este ansamblul din doua conductoare intre care se afla  materialul electroizant.
Tipuri:
-condensatoare bloc sau rulante  
-condensatoare ceramice
-condensatoare cu vid
-condensatoare electrolitice
Marimea ce caracterizeaza  un condensator este capacitatea electrica . Unitatea de masura de capacitatii  este farad-ul  (F)  cu submultiplii sai.
Scopul lucrării : Reamintirea principalilor parametri ai condensatoarelor fixe, învăţarea

utilizării punţii de măsură şi observarea variaţiei cu temperatura a capacităţii şi factorului 

de calitate 

 

Condensatorul este o componentă electronică pasivă de circuit, caracterizată de un 

raport constant între sarcina electrică acumulată pe armături şi diferenţa de potenţial 

dintre acestea. Raportul la care ne referim se numeşte capacitatea condensatorului. 

 ( )

1 2

Q 1 C=

V -V 

 În cazul condensatoarelor liniare, capacitatea C nu depinde de mărimile electrice Q 

şi V din relaţia (1) ci doar de materialele şi de geometria în care sunt aranjate acestea în 

timpul procesului de fabricaţie a condensatorului. Relaţia dintre curentul prin condensator 

şi tensiunea la bornele lui este, în cazul cel mai general, 

 

t

CC C

0

1 (2) u (t)=u (0)+ i (t)dt C∫ sau 

 C

C

du (3) i (t)= C dt 

 Constructiv condensatoarele pot fi: fixe (cu valoarea capacităţii fixată definitiv în 

timpul fabricării) şi variabile (valoarea capacităţii se poate modifica de către utilizator 

între limite specificate de fabricant). Materialele dielectrice utilizate la fabricarea 

condensatoarelor sunt de o mare diversitate (dielectric gazos, lichid, solid anorganic sau 

organic) cerinţele importante impuse acestora fiind: permitivitate electrică relativă cât 

mai mare şi cât mai independentă de temperatură şi de frecvenţă, pierderi reduse, 

stabilitate chimică în timp, rigiditate dielectrică cât mai ridicată şi prelucrabilitate comoda.

Condensatorul este o componentă electronică pasivă de circuit, caracterizată de un 

raport constant între sarcina electrică acumulată pe armături şi diferenţa de potenţial 

dintre acestea. Raportul la care ne referim se numeşte capacitatea condensatorului. 

 ( )

1 2

Q 1 C=

V -V 

 În cazul condensatoarelor liniare, capacitatea C nu depinde de mărimile electrice Q 

şi V din relaţia (1) ci doar de materialele şi de geometria în care sunt aranjate acestea în 

timpul procesului de fabricaţie a condensatorului. Relaţia dintre curentul prin condensator 

şi tensiunea la bornele lui este, în cazul cel mai general, 

 

t

CC C

0

1 (2) u (t)=u (0)+ i (t)dt C∫ sau 

 C

C

du (3) i (t)= C dt 

 Constructiv condensatoarele pot fi: fixe (cu valoarea capacităţii fixată definitiv în 

timpul fabricării) şi variabile (valoarea capacităţii se poate modifica de către utilizator 

între limite specificate de fabricant). Materialele dielectrice utilizate la fabricarea 

condensatoarelor sunt de o mare diversitate (dielectric gazos, lichid, solid anorganic sau 

organic) cerinţele importante impuse acestora fiind: permitivitate electrică relativă cât 

mai mare şi cât mai independentă de temperatură şi de frecvenţă, pierderi reduse, 

stabilitate chimică în timp, rigiditate dielectrică cât mai ridicată şi prelucrabilitate 

comodă. 

 

 Caracteristici principale ale condensatoarelor fixe. 

 1. Capacitatea nominală Cn şi toleranţa acesteia, se specifică în catalog la o 

anumită frecvenţă (50Hz, 800Hz, 1kHz). Valorile de frecvenţă sunt normalizate pentru 

capacităţi mai mici de 1µF iar pentru valori mai mari de 1µF diferă de la firmă la firmă. 

Capacitatea nominală şi toleranţa acesteia se specifică în clar sau codificat  pe corpul condensatorului.Condificarea poate fi literala sau cu bare colorate